Acum câteva zile am gândit că am atâtea locuri în care ar rebui să mă duc, sau în altele să mă duc mai des (bătrâni, bolnavi, etc. ) dar că sunt bătrân şi nu mai am putere sa o fac.
Şi deodată am înţeles că am rugăciunea. Că pot fi la ei oricând prin rugăciunea mea. Şi m-am luminat.
Ştiam acest lucru, o făceam dar nu aveam înţelesul deplin a ceea ce făceam. Nu înţelesesem că – pe motive bine întemeiate, pot înlocui cu valoare egală “vizitarea în timp” prin “vizitarea în rugăciune”.
26 04 81
O rugăciune dată de Doina Safirescu:
“Pentru trecut îţi cer iertare
Pentru prezent îţi mulţumesc
Pentru viitor fă-mă să te-ntâlnesc”
.. Nu avem cum judeca judecăţile lui Dumnezeu. A vrea să judeci pe Dumnezeu (zic a vrea că de putut nu poţi) este o poziţie ridiculă pur şi simplu. este comic! Mai mult, tragi-comic.
Aceasta însă nu înseamnă că nu avem permisiunea de a încerca să ne apropiem de judecăţile lui. E chiar binecuvântat, pentru că această încercare e în realitate o rugăciune.
Dumnezeu creează dreptatea
(Hura!! Iată formula: Dumnezeu creează dreptatea. Şi aşa cum nu a consultat pe nimeni când a creeat lumea materială, nu a consultat (dealtfel nu a avut pe cine) când a creat dreptatea. El este a toate creator. Deci şi a dreptăţii, a moralei, a frumosului, etc etc. Deo gratias.
Principiu: Dumnezeu în tot ce face este creatorul dreptăţii. Dumnezeu nu ia dreptatea de nicăieri, ci o creează. Dumnezeu creeează dreptatea. Cum? Prin ceea ce face când “porunceşte” sau “permite”.
17 04 81
“Chemarea” şi “chemările” fac parte din arhitectura Creaţiei, şi prin definiţie arhitectura este strict rezervată arhitectului, mai ales când e vorba de creaţie şi de Creator.
17 04 81
Când citeşti Sf. Scriptură în faţa Sfântului Sacrament , prezenţa reală a lui Isus Iţi face prezente toate cele ce citeşti în Sfânta Scriptură. (NU totdeauna trăiesc acest lucru, dar uneori îl trăiesc şi este minunat. Viaţa lui Isus capătă un relief de o nespusă realitate).
17 04 81
Sfanta Evangelie nu cuprinde nici o insultă la adresa nimănui. Evangheliştii povestesc numai faptele.
16 04 81
Helga mi-a spus azi: “ Am priceput ca “în grabă” ne căutăm pe noi, “în calm” il căutăm pe Dumnezeu. Şi a adăugat: “ne grăbim pentru că vream să facem după aceea ceea ce vrem noi. Sfinţii nu se grăbeau niciodată”.
4.01 81
Când vom ajunge la judecată, vom regreta nespus orice ocazie de penitenţă pe care am ratat-o. Şi judecata poate fi oricând.
1. 04. 81
Noi oamenii suntem intotdeauna sub asteptari”. Numai Dumnezeu este acolo care depaseste totdeauna asteptarile.
In fond, asta va fi “ocupatia” noastra în eternitate - sa cunoaştem fără sfârşit într-un efort de fericire, să cunoaştem această depăşire mereu inepuizabilă şi mereu întreagă.
Semenii mei, nu căutaţi perfecţiunea? la oameni, în oameni să nu căutaţi împliniri.. Numai în Dumnezeu , numai în Isus…
27. 03. 81
Azi 13, la liturghie, am avut un gând pe care după ce s-a terminat liturghie l-am uitat. Regretam ca nu pot avea un creion la Sf. Litughie sa-l notez.
In ziua de 14 03, când am ajuns la rugăciunea pentru cei vii, dintr-o dată mi-a venit gândul şi cu aceeaşi formulare pe care am recunoscut-o perfect.
Eu la fiecare Sfântă Liturghie mă rog pentru preoţii căzuţi, ieşiţi din biserici, sau trăind în păcat, dar formula de data aceasta mi-a apărut aşa: "Adă-ne, Doamne, înapoi, preoţii pe care i-am pierdut.”
Mi-am dat seama că formula de o mare intimidate de limbaj , dar veritabil limbaj al copilului către tatăl său, cuprinde toate cele trei categorii ale vechii rugăciuni şi chiar mai multe altele, chiar toate categoriile posibile (inclusive şi preoţii morţi care trebuie înlocuiţii prin noi vocaţii).
13/14 03 81
Interesant de retinut ca Dumnezeu il invata pe Moise sa spuna Faraonului un alt drum decat acela pe care urma sa mearga (Exod 13, 17 – 14 , 19). Adica Psalmul ... unde Dumnezeu e “bun cu cei buni , rau cu cei rai”
15 03 81
Providenţa vrea să-i lege pe necreştini prin Maria de Isus (care a fost admisă Mamă) . Si atunci vorbeşte de Doamna Tuturor Popoarelor. Şi ce-i sfătuieşte pe păgâni: să se roage – aşa cum ştiu ei – ca această doamnă a tuturor popoarelor să le fie avocată.
Avocată pentru ce?
Pentru a primi haruri de cunoaştere. Maria nu ştie altceva dcât asta. Doamna tuturor popoarelor, pleacă de la noi, dar nu e pentru noi, cât pentru păgâni. Este vorba de un program Providenţial de încreştinare în masă, fără a li se cere iniţial botezul, dar care să-i ducă în final la botez.
13. 03. 81
Mă îngrozesc la gândul de “Cât costă o mântuire”
În afară de jertfa lui Dumnezeu însuşi, mă gândesc la numărul mai mic sau mai mare de condamnaţi (Domnul ştie câţi şi de ce) tribute firesc al unităţii şi perfecţiunii Actului Creator ales de Tatăl Ceresc. E cutremurător cât datorăm dinre noi cei care ne mântuim!! Să privim cu toată seriozitatea cuvenită faptul existenţei noastre, a intrării în fiinţă”. Asta nu pentru că îl înţeleg eu ci pentru că cel care a creat este Dumnezeu, Dumnezeu cel Unic.
12 03 81.
Dacă disciplii ar fi ştiut, (sau, dacă au ştiu, n-ar fi uitat) că nu sunt singuri în barcă, că cel care este cu ei este dumnezeu, atunci nu aveau de ce să se teamă.
Ei “credeau” că Isus este Dumnezeu. Faptul că-l scoală” şi-I cer să-I salveze, dovedeşte că într-un anumit fel credeau în El, dar adevărata credinţă ar fi fost să nu-l trezească, aşa cum pentur noi aflaţi în barca vieţîi să nun e închipuim că Dumnezeu nu este în “barca” noastră, şi să ne speriem că suntem singuri!
Isus asta le impută şî o face cu formula : “puţin credincioşilor”.
Mă întreb dacă ucenicii l-ar fi trezit spunându-I “Doamne, e o furtună mare”, mă întreb ISus i-ar fi certat că sunt oameni de “puţînă credinţă?”
Căci aşa a făcut Sfânta Fecioară la
Sunt nuanţe care denunţă anumite poziţii sufleteşti.
Dar: Este bine să ne rugăm pentru orice. Ca act de încredere în Dumnezeu rugăciunea îşi păstrează toată valoarea.
Cu această tendinţă am rămas şi azi, după Răscumărare. Rugăciunile noastre, mai întotdeauna, au la bază dorinţa de a folosi pe Dumnezeu pentru “interesele noastre”, interesele opticii naturale. În fond o singură rugăciune ar trebui făcută: Facă-se voia Ta”. Această formulă, “Facă-se voia ta”, este corectivul cu care ar trebui să se încheie orice rugăciune a noastră. Nu e slugamai mare decât stăpânul. La ghetsemani a fost făcută, de Stăpân, să o facem şi noi slugile.
Martie 81
Cine spune “ Nu am nevoie de Dumnezeu” spune în realitate “ vreau ca Cerul să nu aibă nevoie de mine”.
12. 07. 81.
Nu-ti poti justifica locul pe pământ decât aducând “Laudă” Tatălui Ceresc. Nu o faci? Atunci laşi să o facă justiţia divină.
La liturghia din 12 7 81
Sfânta Liturghie este un lucru foarte delicat: în mintea noastră naşte o jertfă.
A dori pacea, limitându-te la materie, cu înlăturarea lui Dumnezeu, duce la iluzie şi în final nu aduce nimic.
În concluzie: într-o lume în care conform legii ei fundamentale se armonizează prin lupta contrariilor, numai pacea spirituală interioară (a ceea ce nu este materie deci) poate adduce în noi şi determina în jurul nostru o lume a păcii.
Astfel, socotim că: împăcarea personală, a fiecăruia dintre noi, cu Dumnezeu, apoi cu aproapele şi cu noi înşine, reprezintă singura contribuţie reală la cauza păcii, pace între oameni “de bună voire” prin “mărire întru cei de sus” (Lc. 9. 35.)